Azi am avut o discutie interesanta cu un prieten, spectator deranjat rau la spectacolul de ieri de o sala primitiva (termen analitic, nu peiorativ!) despre o dorinta alandala dupa parerea mea, canalizata spre “semenul care nu il lasa sa traiasca”. Dialogul a deviat si a dat nastere la o dirgesiune despre gandurile ascunse si despre capacitatea oamenilor de a si le recunoaste, macar asa, la ei in casa, cu capul sub perna…
Blogul asta e vizitat mult peste ce mi-am imaginat cand l-am urnit. Oricum, MUUUUULT mai mult decat “comentat”. Acum insa va provoc sa iesiti din tacere (nu si din anonimat, asa ca puteti semna “veverita_alba”, de exemplu sau “spring59″) si sa va recunoasteti un gand ascuns. Ia, puneti la mijloc un adevar greu de recunoscut in public!
Nimic, nimic?
Fricosilor!