Nu prea mă mai uit la fotbal. „Ai mei” nu joacă mai nimic. „Naţionala” – nici atât! Realmadrizii sau iuventuşii oricât de frumoşi sunt, pe de o parte joacă între ei atât de des încât meciurile solide care erau pe vremuri rarităţi au ajuns să dilueze interesul, pe de altă parte nici nu sunt „ai mei”. Aşa că – nu mă mai uit!
În schimb citesc despre fotbal. Îmi place jurnalistul român inteligent, are în el un nerv de calitate pe care ar trebui să îl avem cu toții, ca societate.
DAR!
Căutați pe google următorul paragraf („Cu sigurantza ca nu stii ce inseamna tabloid dc spui ca gsp este tabloid, dar asta nu conteaza in RO, unde poti spune orice fara sa te jenezi 
In rest, te rog tine-ti morala si deziluziile pt k noi nu executam nimic din ce vrea patronul.”) și, sper, veți rămâne la fel de interzis cum am fost și eu!
Dacă un jurnalist meritoriu răspunde pe blogul personal cu termeni împrumutaţi din „limbajul messenger”, limba nostră se scufundă, încet şi sigur.
P.S. ŞI de aia pe acest blog nu va mai apărea NIMIC fără diacritice!
unsprezece 