Fiindca tot spuneam despre ce m-a impresionat la Stuttgart, am realizat, din nou, cat de ciudat ma las impresionat de amanunte care la alti oameni (normalii?) poate  n-ar conta.

Bunaoara, cand spun „New York”, primul lucru care imi vine in minte este Central Park-ul. Dar nu oricum. Nuuuuuuu! Ma plimbam intr-o zi prin namila aia de parc. Mamulica (vorba lui Emil Gaju, neaosa, moldoveneasca, diminutivizand gales, ma vrajeste, asa ca sunt oarecum… sub influenta) MARE mai e. Eh, ma plimbam, asadar prin parc cu – pe atunci – sotia mea si cautam un loc. Un loc… Eh, locul „ala” pe care il cauti agitat cand esti pe strada, dar cand strada mai este si in strainatate il cauti de-a binelea panicat (in Belgrad nu gasesti pe strada unul nici sa dai cu tunul!). Din fericire, in parcul cental din New York l-am gasit relativ repede. „Vizita” cu pricina nu era a mea, ci a Violetei. Pe care, cuminte,o asteptam apoi pe aleile parcului. La un moment dat, am remarcat pe spatarul unei banci o placuta pe care scria „Jenny”. Cum nu existau alte precizari, in afara numelui cu pricina pe placuta nichelata, am pornit pe alei mai departe, ca sa vad daca bancile putrau, cu toatele, un nume. Asa parea a fi – mai incolo, o alta banca era „Peter”. Panain acel moment, situatia mi s-a parut – hai sa-i spunem – nostima, dar infantila. Ceea ce am vazut in continuare m-a facut sa o categorisesc mai degraba drept pilduitoare. Pentru ca, dupa cateva banci cu nume, am descoperit altele care purtau, pe aceleasi placute nichelate, inscriptionari precum „Clasa a X-a din Sunnyside”, ori „In memoria sotului meu, Jim”. Si am realizat.

Oamenii astia toti mergeau la un magazin, comandau o placuta stas, pe care apoi firma respectaiva o fixa in surube (sic!) in spatarul scaunului, in acelasi demers prin care romanul pune mana pe briceag/pix si isi trece te miri unde numele, obidele ori obsesiile sexuale!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Un răspuns »

  1. Grigore Vieru spune:

    Mica balada

    Pe mine
    ma iubeau toate femeile.
    Ma simteam puternic si sigur.
    Ca mesterul Manole.
    Am cutezat sa ridic o cinstructie care sa dainuie vesnic.
    Am inceput lucrul si le-am chemat la mine pe toate:
    Pe Maria,pe Ana,
    Pe Alexandra,pe ioana…
    Care va ajunge intai,pe aceea-n perete o voi zidi.
    Dar din toate femeile a venit una singura:
    Mama.
    -Tu nu m-ai striga,fiule?

    1968,Grigore Vieru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s