Acum cativa ani – deloc putini – luam un interviu unui profesor absolut remarcabil. Dom’ profesor Tudose. Ilie Tudose. Un dop de om cu o inteligenta hohotitoare. (Parca si despre el se scrisese, pe undeva, „a trecut prin viata surazator, s-a uitat in jurul lui si a spus: URAT MAI TRAITI, DOMNILOR!”).

Ei bine, in respectivul interviu, la intrebarea mea care viza valoarea giurgiuvenilor si caracteristicile lor, dom’ profesor mi-a raspuns nerenuntand de fel la sclipirea din ochi (si avea o varsta deja, nenica!): „oameni cu mentalitate de raia – in fata iti sunt cei mai buni prieteni, in spate, insa, iti infig cutitul…”

Peste ani, aveam o discutie cu tata pe aproximativ aceleasi coordonate. Tata este indragostit iremediabil de tot ce e legat de Giurgiu. In fine, eu il cam suspectez de o usoara smecherie – a deveni critic la adresa orasului si a oamenilor la care te-ai raportat o viata intreaga, a ii blama, inseamna a iti recunoaste ratarea. Ceea ce el n-ar face-o in veci! (Fecioara, deh…) Ei bine, tata imi amintea o istorie impresionanta, ce e drept, petrecuta la inmormantarea unui foarte bun prieten, care se prapadise tanar. Atunci, la mama respectivului cativa prieteni au venit si i-au inapoiat niste sume de bani pe care i le datorau celui trecut in lumea dreptilor. „Nimeni nu mai stia de banii aia. Dar asa erau giurgiuvenii mei”. (Asta cu „giurgiuvenii mei” pe mine ma umple de respect. Ca si „angajatii mei”, „fotbalistii mei”, „elevii mei”, s.a.m.d… In fine…)

Asa ca propun un chestionar (si ce daca n-o sa raspunda nimeni, oricum am zis ca e un blog de pomana si de injurat subsemnatul…). Poate-poate…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

5 răspunsuri »

  1. Pisoiul persan spune:

    Pendulez (fac naveta e prea rasuflat) intre Giurgiu si Bucuresti de ceva vreme.Fusese o vreme in care stiam Giurgiu de pe harta si nu banuiam ca am sa ajung vreodata sa mananc inghetata de la toneta magnific de insalubra din Tineretului,nu banuiam de fapt ca punctul acela nici pe uscat nici pe apa poate sa concentreze oameni vii.
    Ma uit la chestionar si vad ca lipsesc doua lucruri esentiale,te izbesc inca de la intrare in Giurgiu,de cum treci ca pe sub o binecuvantare podul galben:
    1.soferii de microbuz nu asculta manele timp de 1 ora cat dureaza drumul.Aceasta abstinenta manelistica(sa nu fiu inteleasa gresit,n-are legatura cu postul) e un soi de ritual de exorcizare pentru ca drumul sa fie placut strainilor si familiar locuitorilor cu acte in regula.Radioul suna ca o chemare araba la rugaciune si capetele noastre plecate sunt acceptul tacit.
    2.multe farmacii concentrate in jurul Teatrului Valah.Pe numaratelea sunt 6.Locul in care „boala” este identificata,diagnosticata si tratata ramane centrul cultural.Pentru a nu se raspandi ca un cancer malign giurgiuvenii au gasit solutia :”punem,tata multe farmacii acolo sa neutralizam raul inca din fasa!”
    Constanta ramane induiosatoare:se respira un aer familial,local ,ca-n sanul unui clan mafiot,tip de societate perfect ermetica,imi da senzatia de camera in care Glade-ul a inlocuit demult aerul proaspat.

  2. cosmin spune:

    Indiferenti? Reci? Mediocri? Rai?

  3. Pisoiul persan spune:

    Nicidecum.Sunt niste simple etichete sub care poti tranti lejer omul din comoditatea de a nu te uita la el si a incerca sa vezi cu adevarat ce se ascunde sub inchisoarea de lut.
    Fizionomia sudista a oamenilor de aici le imprima si un caracter rece,un caracter acvatic,oamenii amfibii,oamenii care-mi dau senzatia de umed,care ma fac sa ma intorc acasa la mine mai mult astmatica decat racorita.
    Li se citesc pacatele pe chip si greutatile in palmele mainilor.Sunt cocosati de propriile greseli si au o placere ascunsa in a zgandari slabiciunea celui de langa.Lovesc cu bulgari de nepasare si arunca printre dinti cele mai colorate scuipaturi care se descompun cromatic intr-un curcubeu local reusit.
    Sunt inocenti ca piciorul melcului Limax.Si imi dau in permanenta senzatia de umed,de oameni amfibii…
    In scurtele-mi peregrinari oamenii obisnuiti deghizati in costume muntenesti m-au „botezat” in cristelnita cu apa verde.

  4. Tina:) spune:

    spunea cineva…”precum un sac cu cirese: amare, dulci, coapte, trecute,verzi, stricate..” .. presupun ca asa sunt(em) si giurgiuvenii…eu nu sunt din oras. dar locuiesc aici. si totusi, sa raspund si la chestionar..giurgiuvenii sunt mediocri 🙂

  5. cosmin spune:

    Nu stiu inca SIGUR cum sunt (cunosc si-asa, si-asa, si-asa…) dar un lucru e cert: ma ia ades cu frig cand merg pe strada si ma uit la oameni gandindu-ma ca LOR trebuie sa le propun TEATRU.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s