Unul dintre cele mai agasante si – consider eu – inepte reprosuri pe care a trebuit sa le infrunt in acest an a fost cel conform caruia am tendinta de a absolutiza experienta si „stilul” Masca.

Trecand peste faptul ca Masca este, in sine, o poveste si nu o institutie sau un stil, marturisesc ca nu am sa am nici cea mai mica rezerva in a „importa” tot ce am vazut valoros pe oriunde am fost. Iar Masca mi-a oferit din belsug sumedenie de mirari si reusite pe care vreau sa le impartasesc astazi. E ceva gresit in asta?

Sigur, drumul spre incolo e al naibii de greu. Mai mult, nu cred ca la capatul lui sta o clona. Ci o atitudine, un punct de vedere, mai incarcate de respect fata de munca individuala. Culmea!, intr-un teatru-brand, atat de dez-individualizat (inclusiv gratie personalitatii directorului sau…) munca individuala este infinit mai crunta decat in institutiile de gen pline de profile individuale.

Da! – tin enorm la oamenii de acolo, la ceea ce inseamna povestile pe care le-am trait impreuna si la cainosenia cu care se munceste teatrul (misto sintagma – teatrul se munceste, nu se creeaza – am fost inspirat!).

Eh si uite – cum Dumnezeu sa nu tii la imagini ca cele din Cracovia? Astea!

Ma acuza cineva pentru asta? Treaba lui!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s