A doua zi de festival – o sala plina, furioasa in dorinta teribilista de a bruia… Stau si constat ca, in mine se rup doua personalitati:

– cel ce apreciaza in mod real generatia tanara, vie, si o opune celei a parintilor lor, blazata;

– cel ce pierde tot mai mult capacitatea de a o intelege si de a comunica productiv cu ea.

O fi semn de batranete?

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

4 răspunsuri »

  1. RoDo spune:

    Daca e semn de batranete, inseamna ca si eu imbatranesc (si acum sper ca ti’am smuls un zambet)… you’re not alone, si nu cred ca am gasit pana acum o explicatie plauzibila pentru bariera asta in comunicare. Aseara imi spunea cineva ca s’ar vedea pe mine ca nu mi’e usor sa comunic cu generatia mea… cred ca si generatia mea, si mai ales cele care vin din urma, sunt foarte derutate, derutate de blazarea parintilor care n’au prea reusit sa le imprime o scara de valori si derutate de amestecul asta de valoare pusa langa non-valoare, care ii ameteste.
    Incearca sa nu ai asteptari prea mari de la ei (e boala noastra, a Varsatorilor) si atunci s’ar putea sa iasa unu-doi din multime, care sa te surprinda placut.

  2. geo spune:

    felicitari, faci o treaba buna, astept sa te vad Duminica !

  3. . spune:

    @RoDo

    Ma rog… o fi… dar…
    Am trait mereu cu impresia ca eu pot. Punct. pot orice – doar sa-mi pun mintea. iar la nivel comunicational, imi e simplu. Pe de alta parte, in perioada asta „pastoresc” si un grup de liceeni cu care am un dialog relativ OK (oricum, MUUULT mai bun decat cel pe care il am cu multi dintre colaboratorii mei de zi cu zi). Simt ca pot fi motivati, ca pot fi „dirijati” catre argumente existentiale decente. De ce sunt, insa, atat de eterogeni ca generatie? Asa om fi fost si noi?
    Pesemne da – ca o dovada sunt tocmai ei, copiii acelor parinti care nu ii pot educa pe unii,
    He-he…! Asta mi-a amintit doua strofe ale lui Paunescu:

    Aceiasi pusti care si noi am fost
    Fumeaza in veceu si-invata prost.
    Eu ma si mir, nu de batrani ca mor,
    Ci ca noi suntem chiar parintii lor.

    Parintii-acestor prea normali copii
    Ce sunt cum sunt, dar parca noi am fi
    Si rad de noi, si uneori ne mint
    Si-si construiesc viata din instinct.

    Suna familiar?

  4. . spune:

    @geo

    Multzam mult, sper sa poti intra… O sa fie oarece „deranj”! (interes mult, locuri putine…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s