Episodul I:

Am 20 de ani şi mă pregătesc să dau admiterea la facultate. Am deja două eşecuri la activ. Şi caut. Caut înţelesuri – de ce-am picat şi ce am de făcut să n-o mai „comit”. Şapte-saşi-în-şapte-saci, nu mai mănânc rece cu două săptămâni înainte de examen, dorm după ceas, re-citesc biografia lui Shakespeare şi totul despre regina Mab (doar trebuie să devin pentru 5-6 minute Mercutio), fac turul bisericilor din cartier, aleg cromatica cea mai potrivită pentru haine, dau din nou, pic iarăşi. Nu înţeleg de ce. Nu înţeleg nimic.

Episodul II

Am 38 de ani şi re-intru în „bancă”. La un workshop al lui Jango Edwards. Pe lângă mine, colegi de teatru (aproape toţi mai tineri), dar şi studenţi. Care au 20 de ani şi un succes la admitere. Brava lor! Au 20 de ani, nu au eşecuri la activ, dar şi ei caută înţelesuri. Pentru examenele ce vin. Pentru spectacolele, premierele, cariera care li se deschide înainte. „Examene”… Şapte-saşi-în-şapte-saci, nu mai mănâncă rece cu două săptămâni înainte de examen, dorm după ceas, re-citesc biografia lui Shakespeare (doar trebuie să devină şi ei Juliete, Viole ori Richarzi), fac turul bisericilor din cartier, aleg cromatica cea mai potrivită pentru haine. Caută înţelesuri.

Nu le vor găsi. Poate pentru  că teatrul nu poate deveni un paradis decât după ce îl baţi bine cu piciorul. Dar, în călătoriile alea, ai şansa unor întâlniri alese. Aşa cum cea cu Jango este. Fiindcă pentru mine, fostul guţănel de 20 de ani, plin de coşuri şi întrebări, dar lipsit de răspunsuri. întâlnirea asta o resimt ca necesară. Peste timp, dar şi de peste mări şi ţări, un răspuns extrem de util. Utilitatea lui rezidă în faptul că saltimbancul genial le spune colegilor mei mai tineri un adevăr fundamental, care îi ajută să devină parteneri de scenă: iubiţi-vă pe voi insiva, pentru că astfel o să-i puteţi iubi pe ceilalţi!

Episodul III

Sunt în cabină cu Jango, după terminarea celui de-al doilea spectacol. Unul greu, cu Francis Ford Copola printre spectatori. Omul continuă să se agite, deşi a ars un întreg spectacol! Parcă e un alt spectacol, de data asta, numai pentru mine. Îmi vorbeşte, înflăcărat, despre public, despre cel de cu o seară înainte, care i s-a părut mai rece, dar mai bun, despre nevoia de a reveni, pentru a simţi cum pleacă învingător cu adevărat. Şi, în acel moment, în cabină intră Cristina Garbo, cea cu care a susţinut două momente din show-ul LUI. O ia imediat în braţe, şi îi spune câteva cuvinte mai consistente decât zeci de work-shopuri.

–   Mi-a spus Copola că i-a plăcut spectacolul, dar, mai ales, că i-ai plăcut TU!

–   Ei, na, nici aşa…

–   Ba da, îţi jur!

Au fost zile pline de ludic, de nebunie şi interes. Dar, dacă e ceva cu care îmi doresc să fi rămas mai tinerii mei colegi după ele, ei, căutătorii de înţelesuri, ar fi adevărul că, în teatru, singurul motiv al iubirii de sine e iubirea celorlalţi

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

2 răspunsuri »

  1. teatrulmasca spune:

    dar unde ai avut ocazia asta?

  2. . spune:

    La MASCA! Nimic mai adevarat!
    Una dintre multele sanse in care am incercat sa ma „umplu” din plin! Si au mai fost atatea… Szajna, Michelle Casarin, Ion Tugearu, Szobi Cseh si, deloc in ultimul rand, MIHAI MALAIMARE! N-am ascuns ori negat asta niciodata! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s