Ştiu de ce nu îmi place sfârşitul anului. Tocmai d-aia: înseamnă SFÂRŞITUL. Pluteşte aşa, moale, un aer de „dead end”, ca un fel de parastas dansant. Să ne bucurăm că se termină! înseamnă un fel de perversitate. Nu e un orgasm, e o ultimă suflare. Nu e un acord final, e o ultimă frunză care cade din copacul de-acum gol.

Cum să te bucure aşa ceva?

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

3 răspunsuri »

  1. Morphine spune:

    Sfarsiturile de an sunt profetii care se autoindeplinesc. Se auto-indeplinesc pentru simplul fapt ca sunt generate de fiecare om care are anumite asteptari.
    Simpla pronuntare la plural imi face sa tremure gura sub presiunea fricativelor.Asa e si-n viata:o aglomerare de consoane si vocale,o aglomerare pe care te tot chinui s-o pui intr-un puzzle confortabil. Sau cel putin asa se vede de la „fereastra” mea.

  2. alph 001 spune:

    Poate ca nu sfarsitul ar trebui sa ne bucure, ci gandul ca dupa sfarsit urmeaza un nou inceput ,care aduce cu el ceva esential, speranta. Sperantza ca va inmuguri din nou copacul si va creste mai verde , mai frumos si mai inalt decat inainte

  3. c spune:

    … şi uite că a început! Aşa că… LA MUŢI ANI, ANULE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s