În anii facultăţii, profesoara de vorbire, doamna Mureşan, mi-a predat una dintre cele mai utile lecţii. În pregătirea unui examen de semestru, venisem cu un monolog de forţă, puternic şi expansiv. Îl lucrasem singur, i-l arăt, mă felicită pentru alegere şi chiar pentru interpretare, după care îmi spune că nu o să îl prezentăm pe el. Mirării pe care am afişat-o i-a răspuns simplu, dar teribil de înţelept:

– Îl susţii foarte bine, deşi este un text pretenţios. Dar cine te aude înţelege că până acolo poţi susţine cu impostaţie un text. Şi întotdeauna trebuie să laşi impresia că tu poţi mult mai mult, dar ai considerat util să te opreşti. Niciodată nu e bine să îţi arăţi limitele!

Am crezut iniţial că e vorba despre o lecţie de scenă. Ulterior am realizat că era mai mult de atât…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

2 răspunsuri »

  1. Catalina spune:

    Ai o leapsa de preluat 🙂 E simpatica. Pe Blogul lui Bobo o gasesti.

  2. alexandra spune:

    Nu cred că ne cunoaştem limitele! Sunt situaţii care ne dovedesc, spre surprinderea noastră, că putem mai mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s