Restructurarea

Am păstorit instituția relativ ferit de contestări aproximativ jumătate de an. Spun aproximativ, deoarece mici turnătorii transpirau prea președintele Consiliului Județean, care le-a tratat însă cu bărbăție și detașare. În plus, modificând rapid Regulamentul de Ordine Internă (propunând sancțiuni pentru tonuri nepotrivite ori jigniri), dar și înăbușind din fașă puseele de turnătorie (după modelul clasic: îi chemi pe toți cei implicați în intrigi în birou și îi confrunți), atmosfera s-a civilizat (și așa a rămas până azi, cu excepții nesemnificative).

La câteva luni, însă, am fost chemat în biroul vicepreședintelui Consiliului Județean, pentru a discuta necesitatea redimensionării organigramei. Precedentul fusese creat, iar situația – delicată… Cum-necum, am reușit salvarea organigramei în dimensiunile de atunci (etalând comparativ, organigrame ale altor instituții de spectacole din țară, cu mult superioare nouă din punct de vedere al dimensionării), dar mi-a fost limpede că nu o puteam face pentru multă vreme. Așa încât, când scadența a venit și mi s-a înaintat o adresă prin care eram chestionat referitor la punerea în aplicare a unei hotărâri care data dinaintea investirii mele în funcție, am optat.

Sunt dator aici cu o paranteză: întrebarea care m-a stupefiat de-a binelea din timpul concursului pentru ocuparea postului de manager al teatrului a sunat cam așa: cum vă veți descurca în cuibul de viespi de la teatru? Am răspuns, naiv, că o să pun oamenii la treabă și, în felul ăsta, lucrurile se vor reolva, în timp. N-a fost, din păcate, așa.

Așadar, când am fost pus în postura de a restructura organigrama, am făcut o analiză… aritmetică, pentru a încerca să mă pun la adăpost de contestările care au urmat. Am disponibilizat ÎNTREGUL personal artistic, iar în rest am optat pentru personalul neperformant sau cu posturi dublate inutil. Da, au fost Liliana Bodnariuc (de nenumărate dăți fie subsemnatului, fie directorului adjunct Livius Rus, ni s-au adus reproșuri legate de derapajele comportamentale ale uneia dintre cele două angajate ale compartimentului organizare), Luminița Cârjaliu (jurista teatrului – zero procese câștigate în instanță; înlocuită cu un colaborator retribuit cu o treime de onorariu), Ionel Tălpeanu, Ionel Dinu (ambii repoziționați pe posturi descoperite), plus, așa cum spuneam actorii. Celor din urmă, le-am propus contracte de colaborare care acopereau dacă nu întreg salariul, măcar o proporție de 80% din el. Iar când, urmare a presiunilor actorilor, Consiliul Județean a decis înființarea structurii de repertoriu în cadrul instituției de proiecte (o decizie luată cu O ZI înainte de curgerea timpului legal necesar care ar fi făcut orice atac în justiție ilogic – enormă gafă, care ne-a costat patru procese pierdute, exclusiv din pricina amatorismului celor din consiliu…), am ales cei nouă actori EXCLUSIV după criteriul aritmetic al spectacolelor și repetițiilor din ultimii doi ani (în contextul în care intrase deja în vigoare Ordonanța de guvern care interzicea ocuparea prin concurs a posturilor în instituțiile bugetare și prevalându-mă de legea 353, care permite angajări pe perioadă determinată prin negocierea directă a managerului). Au rămas pe dinafară Florin Antoniu, Mihaela Olar, Marcel Costea și Mara Antoniu, cărora, din motive pe care prefer să nu le elucidez, din decență, a preferat să li se alăture, ulterior, independent de voința mea, Violeta Teașcă. Cu toți, au declanșat ulterior un tămbălău-monstru, o atitudine care, pe mulți dintre ei i-a caracterizat și în anii dinainte…

Și, pe post de încheiere a postului – și astăzi consider că acest gen de reformă a fost util, chiar dacă el s-a manifestat doar la nivel aritmetic, nu și la cel al mentalităților. Valul mare acum se pregătește, însă, iar ce va urma îmi va da dreptate: statul NU mai poate suporta căpușe!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

3 răspunsuri »

  1. sictireli spune:

    „Statul NU mai poate suporta căpușe!”, spui tu. Depinde ce intelege „statul” prin capusa si cine-i capusa pentru reprezentantul statului, ca de fapt despre reprezentantii statului vorbim. Daca statul sunt eu, atunci unele capuse sunt mai capuse ca altele.

  2. c spune:

    Vorbeam despre cei care stau, nu produc nimic valoros, si pretind.

  3. joker spune:

    Fara nominalizare viata..e pustiu. Chiar daca Kaktusii..sunt numerosi:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s