Balamucul care a învăluit de câțiva ani societatea noastră pare cronicizat. Și răul cel mai mare pe care îl face criza nu stă în numărul de disponibilizări ori în cifrele tot mai mici din dreptul salariilor, ci în gândirea păguboasă, de oameni sa limita subzistenței, care este indusă poporului ăstuia prost conceput. Iar nebunia care ne cuprinde pe de-a-ntregul, face orice om sănătos și decent să își pună problema emigrării într-o țară de la care să ceară un singur lucru: recunoașterea cât mai onestă a efortului pus în folosul comunității.

În altă țară…

Într-un atare context, eu unul aparțin unui „neam” privilegiat. Nu știu ce se petrece afară (decât în măsura în care metroul e mai plin decât în alte zile, din cauza manifestanților care împânzesc arterele de la suprafață), iar emigrarea mea este certă. Da, aparțin neamului enclavaților. A celor care au șansa de a „locui” într-un loc magic, unde răzbat foarte greu sunetele măcelului de-afară, al luptei clasei ăsteia politice cu propriul neam.

Probabil am lua-o razna dacă lucrurile ar sta altfel. Artistul, prin definiție, e un tip sensibil. Glasul lui se îndreaptă spre ceilalți și e greu de crezut că suspinul celorlalți îl poate lăsa indiferent. Dar, în enclava în care trăim, ca într-un cocon, bucuria scenei a devenit șansa de a nu fi părtași la o perioadă urâtă a istoriei, calchiată peste viața noastră, a unei alte generații de sacrificiu. Opt, zece, uneori douăsprezece ore petrecute în teatru, nu înseamnă calvarul sclavului pe plantație, ci privilegiul evadării, într-un efort – cel de a spune cât mai frumos povestea – pe care îl adorăm.

Am avut momente dure în viață – două la număr – în care teatru m-a salvat. Scena. Sperie-ciori și Pancrazzio. Bizar, așa îi cheamă pe salvatorii mei, cei care mi-au pus mâna pe creștet și mi-au îngăduit să îmbrac haina altui destin, pentru a uita de al meu. Sigur, poate părea legitimă întrebarea: „bine-bine, dar cum rămâne cu viața privată?”. E simplu: eu meseria mi-o fac în timpul liber, atunci când vorbește numai meseriașul, iar viața privată – în timpul repetițiilor, când cetățeanul Cosmin Crețu are o problemă – cea a unei performanțe, pe care o caută cu mare drag.

Ne-am alienat? Poate. Teatrul ne-a luat în brațe atât de tare încât am devenit străini de civilii care suntem, am ajuns doar flotanți în propriile noastre case, în propriile noastre vieți. Dar e mai bine așa: civilul Cosmin Crețu e umilit de legile sociețății asteia strâmbe, lucru care nu i se întâmplă nici lui Pancrazzio, nici lui Sperie-ciori, nici…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

4 răspunsuri »

  1. alexandra spune:

    Din pacate evadarea nu poate fi totala- realitatea intra odata cu copilul ce-ti cere ceva, cu banca, cu ……

  2. alexandra spune:

    Cred că mulţi dintre noi ne-am creat o lume a noastră- strict necesara pentru a supravietui intr-o societate bolnava…

  3. Ioana spune:

    „alta tara” nu este locul magic unde zanele corpolente cu fuste scurte din desenele Disney iti aduc integrare si adaptare la un singur fluierat din cornul la fel de magic.
    Cum vad eu emigrarea?
    Un act fortat de niste circumstante sociale economice politice….nefavorabile in conditiile in care iti doresti sa-ti intemeiezi o familie pe pamantul tau
    .Un act turistic atunci cand satul de peisajul sumbru al Bucurestiului pe timp de ploaie sau al Baraganului pe timp de toamna,cauti evadarea mitica spre coastele insorite ale Marbellei.
    Insa eticheta de „refugiat si impotent social” nicio alta tara straina nu ti-o va dezlipi.
    Daca dupa jumatate de viata traita aici „impotenta” se transforma in neputinta atunci emigrarea devine drept si necesitate.Si nu ai nevoie de curaj s-o implinesti ,ci de ceea ce te trimite in primul rand de aici:factorul bani.
    Cercul vicios suporta multe raze,raze care ti se proiecteaza in vis, in noptile nedormite in patul strainatatii .

  4. joker spune:

    E trist, e cenusiu…e dezarmant
    Cine zicea de „iubeste-ti aproape..”?
    Probabil”Falsul pedagog”prezent in…prea mult e
    Plus de asta dincolo de orice importante si esente..nimeni nu vrea sa ia in calcul…acest virme blestemat:INTERESUL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s