Starea gravă în care se află de câteva zile Adrian Păunescu a generat articole în presă. Și, fiindcă libertatea cuvântului are, în România, rol de bicarbonat luat după o masă exagerată, articolele erau completate de comentarii ale cititorilor. Multe dintre ele defavorabile poetului, acuzat de colaboraționism cu fostul regim.

Suntem o țara mică, mică de tot, unde, uneori, se nasc talente. În sport, în cultură, în domenii în care nu este nevoie de spiritul de echipă. Îmi amintesc că am citit în adolescență un eseu al lui Bogza (cel care i-a scris ”la comandă” lui Ceaușescu de ziua lui că îi dorește ce ne dorește și el nouă – multă ”sănătate și fericire”, ca o formă a ironiei superioare), eseu în care ursul bătrân era trimis înapoi în pădure, atunci când nu mai putea dansa cu belciugul în nas, în folosul tiganilor. Acolo, urșii tineri l-au luat peste picior: ”cum e, bătrâne, ți-a convenit sa joci pentru om, ca să primești pâine cu măsline, nu-i așa? Unde a fost mândria ta de fiară sălbatică? Cum de nu ți-a fost rușine să te scălămbăi pentru țigani?” Ursul bătrân nu le-a răspuns, s-a uitat spre cer, și a murmurat: Doamne, ajută-i să nu simtă niciodată dogoarea cărbunilor încinsi sub labe!

Asa încât, curajoșilor dizidenți de internet un singur gând: aș vrea să le văd fetele sau nevestele abordate pe stradă de o gașcă de cartieriști băuți și aș fi curios să le văd demnitatea masculină atunci. Nu după război, în fața tastaturii.

Cât despre imensul poet – Dumnezeu să îi fie alături!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

4 răspunsuri »

  1. c spune:

    Un comentariu mi s-a părut, totuși, excepțional. Îl iau cu copy-paste: ”Multi dintre voi va referiti la poeziile dedicate Ceausestilor.Doar cu atat ati ramas?,odele inchinate partidului anuleaza toata opera poetului,toate lucrurile bune pe care le-a facut?.
    Daca Edison ar fi fost comunist,ati stinge becurile acum?”

  2. eumiealmeu spune:

    Ironiile la adresa lui Păunescu mi-ai amintit nişte versuri pe care le-am învăţat în copilărie:

    Oraşul râde şi petrece… vuieşte-n chiot, urlă strada… Boierul dă un leu când trece prin faţa lui, jucând, parada. Dansează ursul românesc, E mare, ridicată-n labe şi blîndă, fiara fioroasă. Prin blană-i numeri coaste slabe, dar nu se lasă, nu se lasă. Dansează ursul românesc, prin nas i-au petrecut verigă, dar tot mai mormăie urâtul, mai mormăie, dar nu prea strigă, că-i trage cu veriga râtul… Dansează ursul românesc, de 2000 de ani dansează, l-au prins de pui în miez de codru; hei, codrul ăla-l tot visează, dar să mai scape nu e modru…

    În viaţă se întâmplă să faci compromisuri, cu intenţie, fără să-ţi dai seama, plângând, râzând… Opera unui om nu este judecată după moralitatea lui sau după culoarea politică. Oricâţi copii vor apărea şi vor susţine că Păunescu a fost tatăl lor, nimeni nu-i poate răpi statutul de poet… A, şi să nu uit: poeţi sunt mulţi în zilele noastre. El chiar poate demonstra că e poet. Prin calitatea poeziei, prin profunzimea ei, prin durerea care străbate din ea.
    Mulţumesc pentru acest comentariu. A prins bine acum, după ce toţi invidioşii comentează şi după ce tăcerea se aşterne şi, din nefericire, lumea uită că a fost odată (nu Eminescu – vorba poeziei lui), ci Păunescu.

  3. c spune:

    Valoare sau nonvaloare. Atât. Restul nu există. Iar Adrian Păunescu a fost un mare poet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s