Într-o carte care mi-a marcat adolescența (mulțumesc, Ioana, oriunde vei fi fiind tu…), -„Ultima licornă”, a lui Peter Beagle – un personaj, pe numele său Schmendrick, avea o replică pe care am reținut-o după atâția ani: Foamea și frica mă țin mereu tânăr.
Deunăzi, am realizat că mai există o „neliniște” care poate fi categorisită ca simptom al tinereții: când am primit, indirect, felicitările unor tineri spectatori, dimineața mi s-a înseninat. Am priceput că, deși sunt perfect conștient de dimensiunile prestațiilor mele pe scenă, cuvintele oamenilor nu mă lasă rece. Ceea ce înseamnă că încă nu m-am blazat.

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

2 răspunsuri »

  1. eumiealmeu spune:

    unii spun ca nu e nevoie de cuvinte frumoase pentru cei care deja isi stiu valoarea. asta o spun doar cei care nu stiu valoarea unui cuvant, pentru oricine. spor/t

  2. c spune:

    Da… Citeam deunăzi o opinie excepțională – cum că unii oameni sunt foarte atenți la ce bagă în gură când mănâncă, dar mai deloc la ce3 scot din gură când vorbesc!
    Cuvintele, mai toxice decât virușii ori bacteriile!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s