Ție ți-am dat ediția princeps

Și te-ai bucurat de ea, ca un copil când își primește abecedarul.

Ție – pe cea îmbrăcată în piele

În pielea de șarpe cu care alunecam din noapte

Iar tu ai așezat-o pe raftul unde îți țineai bijuteriile cele mai de preț

Și inelele de logodnă.

Ție ți-am dăruit volumul cu desene

Și fotografii colorate. Uite floarea, uite ochiul,

Uite muntele pe care ne-am urcat

Noi și minciunile noastre frumoase

Ca un adevăr pestriț,

Uite sânul rotund care ne înconjura nopțile.

La tine am venit cu ediția a patra

Retipărită, vândută al naibii de bine

Atât de bine încât nici n-am băgat de seamă

Că hârtia era de o calitate îndoielnică,

Pagini lipseau, risipite pe-aiurea,

Iar literele erau îngălbenite încă din tipar.

La tine a ajuns, ciudat, tocmai manuscrisul

Scris tremurat, cu emoția literei răpuse pe hârtia goală

E o ediție neapărută și necitită

Deși, în mod bizar,

Pe coperta ei stă scris același titlu

Ca pe toate celelalte.

O ediție îngălbenită de tinerețea tărzie,

Din paginile căreia ai făcut o mândrețe de foc

La care să-i încălzești ceaiul copilului răcit.

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Razvan spune:

    …sau cum sa evadezi cu voluptate din cotidian: poezia.

    foarte frumos poem, mi-a prins bine pentru ca am citit la inceput de zi

  2. ioana spune:

    Avem timp Octavian Paler

    “Avem timp pentru toate. Sa dormim,
    sa alergam in dreapta si in stanga,
    sa regretam ce- am gresit si sa gresim din nou,
    sa- i judecam pe altii şi să ne absolvim pe noi insine,
    avem timp sa citim si sa scriem,
    sa corectam ce- am scris, sa regretam ce- am scris,
    avem timp să facem proiecte si sa nu le respectam,
    avem timp sa ne facem iluzii
    si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

    Avem timp pentru ambitii si boli,
    sa invinovatim destinul si amanuntele,
    avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
    avem timp să ne- alungam intrebările,
    sa amanăm raspunsurile,
    avem timp sa sfaramăm un vis si sa- l reinventam,
    avem timp să ne facem prieteni, sa- i pierdem,
    avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
    avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.

    Avem timp pentru toate.
    Nu e timp pentru putina tandrete.
    Cand sa facem si asta murim.”

  3. c spune:

    Foarte frumos. Păcat că a fost atât de repetat încât a devenit ușor banal…

  4. ioana spune:

    Prefer „banalitatea” care are un asemenea izvor.Daca ne-am repeta in gand zi de zi poeme de genul acesta (sau poezia Anei Blandiana dintr-un post mai vechi de-al tau!) am fi niste „banali ” interesanti.

  5. Razvan spune:

    @Ioana

    probabil ca zi de zi e cam mult; poezia isi pierde prospetimea, ii trebuie putin aer, dupa mine. dar din cand in cand merita revizitate. cu siguranta un mod mult mai placut de a le revizita este sa imparti versurile astea cu altcineva.

    eu prefer sa spun in gand zi de zi o rugaciune.

  6. ioana spune:

    @razvan
    Si rugaciunea nu-i o poezie? Oare Dumnezeu o fi predispus catre lirica?

    ps: Sensibila se vede lumea prin „ocheadele ” tale.

  7. Razvan spune:

    @ Ioana
    desigur, totul e o poezie; mai intunecoasa, mai luminoasa.
    Dumnezeu ne predispune catre iubire.

    multumesc pentru vizita si pentru aprecieri.

    Cosmin, te mai astept cu scapari poetice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s