Cafeneaua a răzbit prin ani, indiscutabil, datorită îmbinării simplității poveștii cu verva scenică. Iar întâlnirea cu Brighella îmi dă, mie unul, ocazia permanentă a unei imense bucurii: cea a revederii unui caracter jovial, bonom, prostuț cu tentative de șmecherie, dar cu candoarea care mă vrăjește într-una.

Spectacolul a fost ”gestionat” acum câțiva ani (trei?, patru?) de un regizor tehnic extrem de pitoresc, din multe puncte de vedere. Unul din ele era cel legat de… cum să îi spun?… apartenența la o categorie de fani ai unui obicei care, având în vedere că l-a definit, tangenţial şi pe Nichita Stănescu ori Labiş, este, cum se vede, artistic! Ei bine, pentru cine a văzut spectacolul (iar de nu, în seara asta ar fi numai bine!), decorul nostru se termină, în fundal, cu o balustradă, care apare în spatele Fontanei di Trevi, precum un soi de balcon. Într-o seară, în plin spectacol, în mijlocul acțiunii, regizorul nostru tehnic și-a făcut apariția acolo, într-o cămașă cadrilată care nu avea nicio legătură cu subiectul, zâmbitor și degajat, dra, mai ales, ÎN VĂZUL TUTUROR, spre stupoarea noastră, care, evident, am continuat să jucăm, cu un ochi spre balustrada cu pricina și stăpânindu-ne cu greu râsul!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s