(termen derivat, vine de la ”tut”…)

Realizam deunăzi cât de tare prostește fericirea. Vreau să spun, cât de contraproductivă e ea! Luați, bunăoară, blogurile. La întâmplare. Postări multe despre nefericiri personale, despre grețuri politice, despre tot ce nefericește. Și… vreo două-trei postări despre fericire, bucurie, împlinire, iubire. Când ești fericit, devii mut, neinspirat, amorțit, pierzi consistența cuvintelor, stai lăfăit în cada cu sentiment de bine. Și aștepți să îți treacă, pentru a fi din nou enervat și a te dezlănțui, inspirat! Să devii ”om normal”!

Vorba cuiva, într-un film: nefericirea nu e cea mai gravă dintre stările de creație!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

8 răspunsuri »

  1. Razvan spune:

    fericirea e singura stare de liniste. catre ea tindem toti, si posibil ca in unele cazuri chiar sa o traim, dar sa nu o recunoastem. probabil e nevoie ca starea de fericire sa fie suficient de lunga, ca sa nu o mai o privim suspiciosi, ca pe „linistea de dinainte furtunii”.
    eu cred in creativitatea instinctuala, din vocatie. cea venita din nefericire, din stari de criza, e refulare, e reactie, e mod de supravietuire, e orice.

    in plus, netul e plin de platitudini…ca sa il parafrazez pe Poet, e usor a scrie bloguri, cand nimic nu ai a spune…
    eu o iau ca pe o dorinta fireasca a fiecaruia de a fi ascultat, si netul e un instrument foarte la indemana. privesc fenomenul cu ingaduinta, si selectez. si daca as fi putut, ti-as fi scris lafaind in cada 🙂

  2. c spune:

    Răzvan, de data asta chiar nu ai DELOC dreptate, cel puțin după părerea mea! Am creat din ”supraviețuire”, cum spui tu, și am făcut-o mai puternic decât din simpla vocație. Fiindcă instinctul de supraviețuire e mult mai sfâșietor!
    Altminteri, da… ades și eu m-aș lălăii în fața laptopului din cadă…

  3. Razvan spune:

    Cosmin, nu tin sa am dreptate mereu, si oricum, ar fi dubios sa fie asa 🙂
    ca sa nu mai zic ca as fi un individ extrem de plictisitor 🙂

    desigur, exista creatii artistice bune sau foarte bune iesite din tristete, din disperare, din supravietuire, ma rog, din ce forma de criza vrei tu. orice artist probeaza asta cu siguranta, si la multi chiar asta e scanteia creativa.
    cred ca vroiam sa spun ca actul creativ este instinctual, si acest instinct il avem toti, unii mai mult, altii mai putin. uneori e vocatie, si asta prevaleaza orice stare, si se manifesta si cand esti fericit, fara ca operele sa fie „cheesy”.

    uite, am citit ca un grup de artisti au facut o tabara de creatie pe o insula, unde nu erau decat ei. au stat cateva luni si cand s-au intors nu creasera aproape nimic, pentru ca in fervoarea lor creativa, luasera cu ei strictul necesar pentru supravietuire, in schimb umplusera barcile cu materiale de pictura, sculptura, etc. dupa nici o luna au fost nevoiti sa renunte la arta pentru a putea supravietui, si asta le-a umplut tot timpul de atunci inainte.

    or fi fost fericiti in urma experimentului?

    si daca nu poti sa le ai pe amandoua, ce e mai important: sa fii fericit sau sa creezi opere care te fac notoriu?

    (discutia e pe un ton usor frivol, sper sa fie tratata ca atare 🙂

  4. c spune:

    Răzvan, acum mulți ani (indecent de mulți!), în anii facultății, o colegă de la regie mi-a spus un lucru pe care nu l-am înțeles: ”Cosmin, tu ai fi un actor excelent, dacă ai face un an de pușcărie”…
    L-am înțeles, însă, când eu însumi am spus, peste muuulți ani, unei colege: ”Tu ai o problemă mare pe scenă: se vede că nu ai avut niciodată burta goală”.
    Doamna Manu, profesoara mea, ne trimitea să înțelegem adevărurile trăirilor intime ale oamenilor… la tribunal, când era zi de procese penale!
    Iar Roberto Benigni, când a câștigat Oscarul a mulțumit părinților săi pentru cel mai mare dar pe care i-l puteau dărui. Mai ții minte care? Hai că îți amintesc eu:

    De-aia spuneam ce spuneam și insist în această polemică mai mult decât cordială.

  5. Razvan spune:

    Delicios Benigni, cam acelasi gen de actor ca Pierre Richard. Bun „La vitta e Bella”, si daca n-ai vazut, iti recomand „Coffee and Cigarettes” al lui Jarmush. Nu stiam ce a spus la Oscar.

    🙂 ce fel de puscarie?

    ***
    Saracia materiala asumata, e un precept cat se poate de crestin. Si dublata de credinta, duce la misticism. Dar cine ajunge acolo, nu mai face arta, pentru ca nu mai are nevoie de ea. Gandeste-te la un pustnic. Mai are acela nevoie sa produca arta? asta e o discutie separata.

    Saracia nedorita, e un calvar…si ma gandesc ca in general cine si-a tras seva si inspiratia din tipul asta de criza, a facut-o cu ideea sa iasa din ea.

    Saracia nu e totuna cu simplitatea. Un taran care ciopleste frumos si canta la fel de frumos e un om care traieste simplu, nu un sarac. De aici caracterul deosebit al folclorului. Si continuind cu definirea: simplu nu inseamna usor. simplitatea are ceva in comun cu izolarea. izolare nu inseamna singuratate.

    odata ce apare nevoia de „expunere” a creatiei, simplitatea dispare (in cele mai multe cazuri). multimea complica.

    ***
    totusi pe mine ma bucura si operele artistice candide si simple, cat si cele rafinate, conceptuale, pline de simboluri si intelesuri, distilate de artisti complicati, poate schizoizi.
    exista cate un receptacul pentru fiecare traire, si daca nu esti pregatit sa traiesti simplu, atunci arta (de orice fel) e un surogat bun pentru frumusete.

    daca insa e adevarat ca artistii de geniu se nasc doar in conditii de criza (de orice natura) atunci asta ma duce la ideea ca arta, in lipsa trairii misticie, reprezinta o fuga, o scapare. geniul lor este validat si pus ca referinta tot de oameni in aceeasi conditie si consumatori ai trairilor celuilalt.

    (am zgariat putin pielea lucrurilor, dar nu e nevoie de plasturi)

  6. Razvan spune:

    uite, vroiam sa iti propun niste emisiuni radio (cu ceva legatura cu subiectul de mai sus) cu Sorin Dumitrescu.

    http://www.radioromaniacultural.ro/emisiuni/vorba-de-cultura/

    am primit recent cadou cartea lui „Noi si Icoana”. grea. si cred importanta. am mult de lucru la ea.

    pe curand

  7. c spune:

    Razvan, poti fi un pic mai concret?

  8. Razvan spune:

    eu am crezut ca sunt inca pe subiect. desigur, am aruncat in dialog cateva idei in plus. acolo m-a dus dinamica conversatiei. dar probabil ca am mers prea departe cu consideratiile personale. oricum, mi-a facut placere 🙂

    am dus discutia la modul general si e greu sa fii specific, fara a scrie mult sau … deloc. in general discutiile despre arta sunt subiective. fara sa vrem, suntem fiecare la diferite stadii de evolutie in perceperea artei. ideea despre arta e in devenire, ca si credinta dealtfel.

    o zi buna iti doresc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s