Intrusa e un spectacol pe care îl iubesc ca pe o femeie. El a venit ca o nebunie a destinului, într-un moment în care aveam nevoie ca de aer de o cotitură în carieră.

Iar despre amintirile concrete, anecdotice, aș putea să vorbesc zile în șir. Atât despre cele anexate scenei (spectacolele speciale de la Festivalul de la Piatra Neamț – cel cu premiul… – când, la sfârșit, ne-am trezit la cabină, unde eram ”echipați” doar în chiloți, cu regretatul Ioan Cojar, tremurând de emoție venit să ne felicite, până la spectacolul de la Hradec Kralove – cel jucat într-un CORT, de la cel de la Cairo – unde publicul nu prea înțelegea care e problema cu omorâtul unei femei de cei doi bărbați ai ei…, până la cel de la Giurgiu – unde publicul ”meu”, primitiv și visceral, a înghețat când Juliana de atunci, Vali Văduva, s-a dezbrăcat, de la cel de la Washington – unde am vorbit după spectacol, cu niște români extrem de emoționați, până la cel de la Pitești – unde am fost categorisiți ca ”viitori monștri sacri ai scenei românești), până la cele anexate ”culiselor” (siluetele care ne făceau bezele, într-o penumbră ademenitoare, mie și eternului coleg de cameră Valentin Mihalache, dintr-un hotel vecin, până am realizat că erau, de fapt, colegele noastre, cazate într-un corp de hotel vecin; înecul într-o gură de canal acoperită cu zăpadă, după o repetiție, a aceleiași Vali Văduva; felicitările unui coleg de-al unuia dintre membrii trupei, după o reprezentație, care ne-au lăsat pe toți interziși – ”Excelentă comedie!”; căpățânile noastre – tot Valentin şi cu mine – roșii ca focul după vizita de la coafor din preziua premierei, urmată de o plimbare involuntară, pe Calea Moșilor; cuțitul lui Valentin care a luat, la ultima reprezentație, forma de S: pălăriile și hainele pe care le-am schimbat odată și care ne-au transformat în doi Laurel și Hardy dâmbovițeni).

Dar poate cea mai specială amintire o am din ziua în care filmam spectacolul, iar Valentin a considerat de cuviință să îmi înfigă un pumn sănătos în frunte (știu, știu, Valentin, eu am fost de vină!). Forța șocului a fost vizibilă pe dată, pentru că instantaneu mi-a apărut o gâlmă imensă în frunte! La câteva secunde, în lupta finală, urma o suită de trei pumni, pe care trebuia să i-o aplic eu de data asta. Cu spatele la sală (și, logic, la aparatul de filmat), Valentin, înțepenit de spaimă, a îngăimat, turuit, ”namvrutiartămănuda!namvrutiartămănuda!namvrutiartămănuda!!!”, spre disperarea mea, care cu greu mă abțineam să nu explodez de râs.

Merg și azi la spectacol ca la o întâlnire. Și, de fapt, asta și este Intrusa. O întâlnire a destinelor noastre, Valentin Mihalache și Cosmin Crețu (ultimii  mohicani din distribuţia iniţială) cu șansa. Oferită, desigur, de un regizor care a mers, din fler, pe mână noastră (mulțumim, dom‘ director!!!), dar și de oamenii care au însemnat, de-a lungul celor opt ani de viață ai acestui spectacol excepțional, echipa de scenă a acestui fenomen: Vali Văduva, Delia Hriscu-Badea, Magda Frâncu, Alina Crăiță, Ana Sivu Daponte, Dani Făt, Sorin Dinculescu, Valentin Mihalache și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s