Crima m-a fixat pe orizontul destinului
Undeva, în imponderabilitate,
Plutind între oroare si blestem,
Ca un scarabeu răstignit în aerul insectarului.

Uite o magnolie, uite un zâmbet, uite un sārut,
Uite o duminică în care mā joc cu mingea
Lângă un copil cu ochi albastri care ar fi putut fi al meu,
Dacă n-as fi fost agātat, stupid, aici.

Și uite, ce ciudat, și crima mea.
Nu e de mirare, pământul se învârte...
Știu că nimeni nu mă crede,
Știu că toți își spun cā nu sunt decât un altul
Care se întoarce la locul faptei.

Dar nu e așa.
Crima se tot întoarce la locul asasinului,
Devenit personajul absurd al unei fabule
Și detestat de o lume întreagā care uită
Că, în definitiv, pāmântul se învârte.

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

3 răspunsuri »

  1. anonim spune:

    Deci nu esti fericit…

  2. alexandra spune:

    Crimele ……. se intorc sau nu… depinde de noi si numai de noi!!! De ce alegem sa fim, de cum privim viata…..

  3. Irina spune:

    repetabila… si intoarcere pe deasupra! Pamantul se invarte, dar trebuie sa fie cu cel putin cateva grade mai sus, mai jos, mai la stanga, mai la dreapta si poate asa… cu putin noroc si crima rateaza si nu se intoarce de prea multe ori la locul asasinului, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s