Câștigăm PROST. Câștig prost. Eu ca român, ca angajat în sistemul bugetar, ca angajat în cultură, ca artist creativ.

Ce-a fost cu termenul ăsta ultim?

Păi… ce să fie? E un termen pe care l-am regăsit într-o statistică a Institutului european de statistică Eurostat, care mă anunță că fac parte din această categorie aparte de amploaiați. Împreună cu alți 0,1% din români, cel mai mic procent din întreaga Uniune Europeană!!! Ultimii!!!

Carevasăzică, sunt plătit catastrofal, în condițiile în care sunt unul dintre puținii oameni care mai au ca demers dorința de a face cultură în această țară. Prin consecință, această țară mă plătește prost (deși suntem atât de puțini încât și dacă ne-ar plăti regește, tot nu ar apăsa asupra bugetului de stat), pentru că nu are nevoie de mine și de cei ca mine. Pentru că nu are nevoie de cultură!

În consecință, domnilor guvernanți, dumneavoastră care păreți a nu avea idee de aceste date și vă încăpățânați a trata artistul ca pe un prestator de servicii comune, vă doresc ca nepoatele dumneavoastră să fie violate de niscaiva derbedei, fii unor golani, nepoți ai unor oameni care nu au avut parte de elevarea prin cultură, datorată faptului că arta piere, fiindcă tot mai puțini oameni, astăzi, mai rezistă fizic cu salariile pe care le propuneți. Și atunci prevăd că veți fi niște bunici foarte scandalizați și nicidecum vinovați…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

8 răspunsuri »

  1. Asta e tot ? Revolta ta la asta se rezuma? La un babesc blestem ? Pai si atitudinea civica? si DREPTUL DEMOCRATIC LA PROTEST ? Ce va spune prostimea cand va vedea ca un reprezentant al intelectualior care ofera oamenilor ” elevarea prin cultură” isi rezuma revolta la a spune: „vă doresc ca nepoatele dumneavoastră să fie violate de niscaiva derbedei ” ?

  2. c spune:

    Era doar un raport al meu cu dragii guvernanți, nu un îndemn adresat „prostimii”…
    Oricum, fii pe pace – asamblez în taină o bombă. Am un dubiu și poate mă ajuți: guvern sau parlament? Iar dacă parlament – Camera deputaților sau Senat? Iar dacă guvern – Victoriei sau Cotroceni (asta sigur ți-a plăcut…)?

  3. Razvan spune:

    eu cred ca problema cu adevarat sta in prima ta propozitie, si anume ca „esti angajat in sistemul bugetar” .
    arta si artistii – si ma refer la teatru, arte plastice, scriitori si muzicieni – nu ar trebui sa depinda de buget…e trist ca inca e asa…arta ar trebui sa se autosustina, prin performanta, sa isi fie propriul barometru cultural si social.

    nu este acelasi lucru cu finantarea culturii, a pastrarii patrimoniului (muzeele, monumentele de arta), a invatamantului (intr-o oarecare masura).

    eu aici as lucra…in loc de razvratire, as face ceva constructiv, as merge pe cont propriu…si daca e talent si valoare, gasesti surse de finantare cu siguranta…si multi spectatori platitori de bilete care vor spectacole bune.

    cred ca ai responsabilizat prea mult teatrul cu educarea si culturalizarea oamenilor. nu e singurul institut care face asta.
    mai repede invatamantul si credinta sanatoase sunt antidotul la debilizarea omului viitor. artele nu sunt iluministe apriori (unele curentele moderne sunt destul de ratacite). trebuie sa ai instrumente de selectie, si filtrele astea ti le dau o morala sanatoasa.

    numai bine

  4. c spune:

    Răzvan – ești departe. Arta nu se poate susține singură, când consumatorul de artă este în așa hal de pauperizat.

  5. pepi mustateanu spune:

    Raspunsul, ca si adevarul are mai multe forme. O sigura bomba ?

  6. Razvan spune:

    faptul ca sunt departe imi da posibilitatea sa vad lucrurile din alt punct de vedere. arta e un concept general, si pot sa iti dau oricand exemple de artisti romani din diverse domenii care nu sunt bugetari, si traiesc din arta lor. in special in special artistii plastici, muzicienii, scriitorii, dar si actorii de film. probabil ca tu te referi mai mult la teatru. dar si aici sunt exemple de companii particulare care functioneaza. si probabil ca productia teatrala nu se poate sustine singura, ca spectatorii s-au imputinat, ca li se schimba profilul, etc. dar tot nu cred ca bugetul de stat e singura salvare. cu bomba tot nu rezolvi nimic, mai repede il convingi pe nea Jiji sa finanteze si teatrul.

  7. c spune:

    Ai dreptate, Razvan, doar ca „piata culturala” despre care vorbesti tu a impus pana acum numai subcultura (manelele si telenovelele se produc si se vand in continuare MULT mai bine decat Enescu ori Caragiale), ori 2-3 companii si artisti-exceptie. Cum ramane insa cu arta medie? De ce un profesor ori un doctor mediu e mai bine platit decat un actor mediu? Acolo, in zona de unde, in definitiv, se ridica (deci se manifesta initial) viitoarele varfuri artistice!

  8. Razvan spune:

    e asa cum zici pentru ca statul prefera sa se ocupe mai mult de necesitatile imediate…de un dentist sau sa stie sa scrie si sa citeasca are nevoie fiecare om, si statul vrea sa fie sigur ca oamenii au baza asta.

    cand statul ajunge sa considere „necesar si suficient” – conform principiului matematic – doar functiile vitale, atunci nu mai e nimic de facut.

    cat despre impunerea gusturilor…cred ca functioneaza pe reciprocitate…piata a impus, consumatorii au acceptat (nu i-a fortat nimeni)…e greu sa spui in cazul asta ca numai cei care au „impus” sunt vinovati.

    de aceea ziceam ca si arta cade sub incidenta selectiei naturale. profilul consumatorului de arta se schimba. evident mass-media e responsabila in mare masura de schimbarea majoritatii. dar si ritmul vietii in general. acum e aproape de negandit ca pe vremuri, oamenii rezistau 5 ore la un concert de Wagner…
    mai sunt exceptii, si astea vin inca la teatru, citesc o carte buna, asculta Enescu, etc. publicul restrans face parte din riscurile meseriei tale. si tu stii asta.

    din pacate, ca sa reusesti si material, nu vad o alta solutie decat diversificarea activitatilor…probabil ca e din ce in ce mai mult un lux sa poti sa faci ce iti doresti si sa si traiesti bine din asta, mai ales daca alegerea ta inseamna arta (si o spun in cunostinta de cauza). asumandu-ti constiend drumul si arta ta, poti sa accepti si sacrificiile aferente. si atunci lamentarile nu isi au rostul. cand obosesti, ori te opresti, ori schimbi ceva, stiu eu, locul in care te duci in fiecare dimineata sa semnezi o condica…
    indiferent daca societatea, mediul, media, etc sunt responsabile de situatia critica, la ce bun sa incerci sa cauti vinovati si chiar sa te rafuiesti cu …ce?…cu cine?…niste factori abstracti, niste cifre…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s