Mă rog, titlul nu e cine știe ce găselniță, dar ideea e că m-a șocat să aflu, deunăzi, un termen impresionant: SPREZZATURA.

O mică istorie a sa ne arată că a fost introdus în 1528 de către de un domn – Baldassare Castiglione – într-un „Ghid al comportamentul curtenesc ideal” (Il Cortegiano). Acolo, domnul cu pricina, spune cam așa:

Este o artă care nu pare a fi o artă. Trebuie evitată afectarea şi abordată în toate o anumită sprezzatura, detașare sau neglijenţă, astfel încât să-ți ascunzi arta, făcând ca tot ce faci sau spui să pară făcute fără efort şi aproape fără nici un gând special.

(Nu e tocmai un citat, ci o adaptare a mea, nu tocmai un traducător – ideea de bază contează, însă…)

Este ceea ce astăzi am numi naturalețe, spontaneitatedezinvoltură, șarm. Astăzi, afișăm respectivele calități în dreptul datelor native, medievalii le clamau ca fiind acumulări comportamentale și atitudinale, deci, deja, virtuți. Este ceea ce pare a fi tocmai opusul mârlăniei, agresivității, limbajului trivial, comportamentului periferic – culmea! – rețete ale succesului actual, în societatea noastră, unde, dacă nu „urlii ca lupii”, ajungi sfâșiat de ei.

P.S. Hai, că e nostim: din termen, astăzi, pare a nu fi rămas decât coaja, exteriorul, superficialul: „Sprezzatura este arta de a te îmbrăca mai bine” (???). Simplu sesizabilă translația între noblețe și mondenitate!
Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s