Pe mine m-a impresionat teribil. L-am tradus și îl împing către internet în limba română, în speranța că vorbele de mai jos vor însemna ceva pentru cei ce le vor citi. Sunt nu un monolog emoționant dintr-o piesă, ci o probă de curaj și de verticalitate, de demnitate a unei personalități monumentale, pesemne cel mai revoluționar talent din istoria regiei teatrale mondiale:

„Primul Congres Unional al regizorilor este convocat la Moscova în Iunie 1939. Invitatul congresului este binecunoscutul Vîşinski, cel care înscenase sângeroasele „procese” din Moscova. Apariţia acestui „supercălău” înaintea regizorilor are menirea de a le reaminti ce s-ar întâmpla dacă ar îndrăzni să devieze de la „linia partidului” în teatru. Rostul raportului Vîşinski este să fixeze că, de aici înainte, teatrele trebuie să se subordoneze necondiţionat sarcinilor impuse de Partid şi de Stat. Orice deviere va fi considerată ostilă şi antisovietică.

Meyerhold este şi el prezent la conferinţă. Iar discursul său este încă amintit. A condus la arestarea şi executarea lui. Este plin de marele curaj care l-a caracterizat pe acest om. Teatrul rus îl păstrează în inimă ca pe un memorial al luptei pe care acest artist onest a dus-o împotriva coerciţiei bolşevice. Este discursul final al lui Meyerhold adresat lumii teatrului sovietic. Curajos, şi-a asumat o serie de greşeli. Şi-a asumat responsabilitatea pentru „meyerholdismul” cu care o serie de elevi talentaţi de-i săi sau pseudoelevi au alterat teatrul cu şmecherii banale şi i-au vandalizat pe clasici. A admis că aceste distorsionări ale continuatorilor săi sunt cauzate de propriile sale experimente îndoielnice asupra clasicilor. El spune:

Am fost acuzat cu cruzime pentru denaturarea moştenirii clasice, pentru impermisibile experimente asupra nemuritoarelor opere ale lui Gogol, Griboiedov şi Ostrovski. Şi există adevăr în aceste acuze. Mi-am permis într-adevăr prea multe experimente în câteva montări ale unor opere clasice. Am dat prea multă libertate propriei mele fantezii. Uneori, am uitat că valoarea artistică a materialului cu care lucram era cu mult mai nobilă decât orice i-aş fi putut adăuga eu.

Meyerhold recunoaşte astfel că greşelile de care fusese acuzat sunt grave. Apoi însă apără dreptul artistului de a experimenta şi de a-şi păstra individualitatea creatoare. Acuză practicile sovietice de înăbuşire a teatrului. Încheierea discurssului său este atât de clară şi de emoţionantă, încât merită redată în întregime:

Am fost acuzat de formalism, deoarece am uitat de conţinut în activitatea mea creatoare şi în preocuparea mea de a găsi forme noi şi originale. În căutarea mijloacelor, am uitat scopul. Este o acuză seriosă. Dar cu care pot să fiu de acord în parte. În fapt, pe durata biografiei mele creative, am montat unele spectacole în care am simţit că mi se confirmau câteva gânduri şi idei despre forma teatrală pe care o descoperisem. Au fost montări experimentale. De fapt, forma era cea mai importantă în ele. Dar nu au fost multe asemenea spectacole. Pot fi numărate pe degetele de la o mână.

Dar un maestru – şi eu sunt încă suficient de îndrăzneţ să mă cred astfel – nu are dreptul să experimenteze? Nu are dreptul moral să îşi verifice ideile creative prin experimente, chiar dacă acestea se dovedesc a fi greşite? Şi când totul s-a spus şi s-a făcut, nu are dreptul să greşească? Toţi muritorii au dreptul să greşească, iar eu sunt la fel de muritor ca oricare.

Arareori am tolerat confirmările şi experimentele care merită de fapt adjectivul de formaliste. Toată cealaltă muncă a mea de creaţie nu a fost formalistă. Dimpotrivă, toate eforturile le-am direcţionat în descoperirea unei forme organice pentru conţinutul dat. Permiteţi-mi să afirm că deseori am reuşit să găsesc o formă organică în corespondenţă totală cu conţinutul piesei. Dar a fost forma mea, nu forma lui Sidorov, ori a lui Petrov sau Ivanov, sau a lui Stanislavski, sau a lui Tairov. Forma a suportat toate trăsăturile individualității mele creative. Dar înseamnă asta formalism? Ce credeți în general că este formalismul?

Aș dori să vă pun totdată întrebarea opusă: ce este antiformalismul? Ce este realismul socialist? Probabil realismul socialist în sine este antiformalism ortodox… Cum numiți ceea ce se întâmplă în teatrul sovietic?

În acest sens, trebuie să vă vorbesc deschis: dacă ceea ce ați făcut cu teatrul sovietic actual îl numiți antiformalism, dacă considerați ce se petrece acum pe scenele celor mai bune teatre din Moscova ca un succes al teatrului sovietic, atunci prefer să fiu ceea ce considerați a fi un „formalist”. În inima mea, eu consider ceea ce se petrece acum în teatrele noastre înfricoşător şi jalnic. Şi nu ştiu ce este antiformalismul, realismul, naturalismul, sau orice alt „ism”. Dar știu ce este lipsa de talent și răul. Lucrul jalnic și nefericit care pretindeți că se intitulează realism socialist nu are nimic în comun cu arta.

Dar teatrul este artă! Şi fără artă, nu este nici teatru! Mergeţi să vedeţi teatrele din Moscova. Uitaţi-vă la reprezentațiile lor monotone și plictisitoare, care seamănă una cu cealaltă și sunt una mai rea decât cealaltă. Este greu acum să distingi stilul creativ al Teatrului Mic de cel al lui Vahtangov, Kamerni, sau Teatrul de Artă din Moscova. Oamenii în artă caută, greșesc și deseori se împiedică și se abat din drum, dar realmente creează, câteodată prost și uneori splendid. Acolo unde odată se găseau cele mai bune teatre din lume, acum ați făcut ca totul să fie posomorât, organizat, mediocru, aritmetic, apăsător și criminal de lipsit de talent. Asta vă doriți? Dacă da, o!, ați făcut ceva monstruos! Vânând formalismul, ați eliminat arta!

A doua zi (6 iunie 1939) Meyerhold este arestat și dispare între zidurile NKVD. Peste o vreme, soția sa, Zinaida Raich este găsită moartă în apartamentul său în circumstanțe misterioase și revoltătoare. Ochii îi sunt scoși iar corpul îi este umplut cu răni de cuțit. Uciderea sa este atribuită hoților. Pe 1 sau 2 februarie 1940, teatrul din Rusia și din întreaga lume pierde poate cel mai briliant inovator și regizor care a existat vreodată – Meyerhold este executat prin împușcare, în închisoare.”

 

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Un răspuns »

  1. Mihai spune:

    A MURIT PENTRU TEATRU ! atunci cand arta face mai mult ca viata …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s