Eram prin liceu. Bănănăiam prin centru, cu un coleg, cu Cristi Brătescu dacă memoria nu îmi joacă feste. Și, la țâșnitoarea de la Universitate, vis-a-vis de Librăria Eminescu, un tânăr ne-a întrebat dacă nu vrem să jucăm într-un film. Și-așa am ajuns unii dintre zecile de figuranți în filmul lui Nicolaescu Francois Villon.

Acolo, la filmări, aveam să mă îndrăgostesc irevocabil de mirajul actoriei și să renunț la fel de irevocabil la varianta de a mă face preot. Stând tolănit în pauze pe căte o căpiță, vedeam trecându-mi prin fața ochilor ba o domniță, ba un târgoveț, ba un cavaler călare, iar mirajul second life m-a cucerit definitiv.

În gloata de figuranți se găsea și o fată, „zdruli” rău, pe care am recunoscut-o relativ repede. O întâlnisem într-o sală de cinematograf, la Erupția, o producție americană cu Paul Newman. Volubilă peste măsură (de fapt, nu – „fără măsură” ar fi o evaluare mai exactă), intrase imediat în vorbă cu mine înainte de începerea filmului, iar în timpul proiecției, când, la scenele-trucaj, protagoniștii treceau, bunăoară, peste un râu de lavă, mă apuca de mână (?!?), strângându-mă și exclamând:

Vaaaai, ce meserie periculoasă, domnule!!!

În fine, era dusă serios, iar noi, cu cinismul specific vârstei liceene, nu pierdeam nicio clipă să o luăm în balon, făcând un mișto nedisimulat. Una dintre ocazii ni s-a oferit într-o seară, pe când ne întorceam de pe platou, de la Buftea. În autobuz, fata noastră, ca de obicei, spre amuzamentul nostru – toată un râs și un chiot, de parcă tot universul era al ei. La un moment dat, unul dintre noi, Bogdan dacă nu mă înșel, o întreabă, fals tainic:

– Dar nu ai și tu așaaaaaa, vreun actor pe care să îl iubești mai mult?

În clipa respectivă, eroina mea s-a oprit din euforia tâmpă de până atunci, căzând într-o stare  veacină cu beatitudinea.

– Ba da…

Ochii ni s-au aprins: găsisem un filon magic – o idilă ascunsă a țăcănitei, de care să ne amuzăm minute bune.

– Cine, cine?

Iar ea, cu ochii mari și iubitori, după câteva momente de privit în gol, ne-a dat un răspuns care ne-a amuțit și ne-a tăiat tot elanul de bășcălie, răspuns care, pentru mine, reprezintă și astăzi sumumul admiraţiei pentru meseria mea:

– Toți…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s