Astăzi, în timpul reprezentației de pe Strada Franceză, am avut parte de o întâmplare interesantă. Eclerajul spectacolului trimitea, involuntar, o fantă de lumină într-o laterală a decorului, astfel încât trecătorii care veneau sau se duceau înspre Calea Victoriei primeau, pentru câteva clipe, o doză mare de lucși.

Scoși din anonimatul umbrei, oamenii reacționează bizar: unii – majoritatea – își înfigeau capul între umeri și grăbeau pașii, alții își îndreptau brusc spatele și luau o mină fals-degajată, alții se opreau sprprins interesați de atenția publică pe care ți-o creează expunerea în raza reflectoarelor. Ce nu știa însă, niciunul, era că nimeni nu îi urmărea, atenția generală fiind capacitată de acțiunea spectacolului.

M-am gândit atunci, firesc, de câte ori am trăit, la rândul meu, iluzia atenției publice, numai pentru că un element exterior mă cuprindea, pentru câteva clipe. Că, atunci când stai într-un punct de interes, nu poți realiza că, de fapt, nimeni nu se uită către tine. Dar am realizat și cât de nenatural se comportă civilii care ne critică nouă naturalețea pe scenă…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s