Dintre toate femeile care mi-au traversat viața, Lăcrămioara rămâne – o recunosc – marea mea iubire. Bizar să faci public, în spațiul virtual, o taină atât de mare, dar… asta e!

Niciodată nu m-am simțit mai dorit decât atunci când ne întâlneam – ochii i se aprindeau și un zâmbet larg îi inunda chipul și îi schimba aerul de ciută mirată. Avea enorma calitate de a fi lângă mine atunci când aveam nevoie de ea și de a nu fi atunci când îmi doream să fiu lăsat în pace. Interminabilele noastre discuții erau egalate numai de prelungile tăceri, în care stătea în cameră sau în bucătărie și trebăluia în tăcere, iar simpla ei prezență era nespus de liniștitoare. Știa să aștepte și transformase existența mea în viața ei într-o axiomă – nimic nu trebuia demonstrat, eram suficient eu. Mă acceptase – așa cum spusese într-o zi – „cu mine cu tot”, fără ca asta să o transforme în niciun fel în martiră. Inventa din te miri ce surprize – coliva pe care mi-o făcuse atunci când i-am mărturisit cât îmi place, și pe care scrisese cu bomboane „te iubesc”, sau silueta de carton pe care mi-a lipit-o pe usă, având exact înălțimea ei, cu o frezie în mână și un te iubesc scris în dreptul inimii, atunci când ne-am certat. Îmi dădea impresia că trăiește pentru mine, și că, oriunde m-aș fi găsit, la Tokio sau la Curtea de Argeș, mă simțea lângă ea. I se întâmpla să râdă, în momentele de dragoste, în pat, iar râsul ei gâdila aerul. Se comprimase în cutiuța cu suveniriuri strânse din copilărie şi pe care mi-o dăruise, ca pe o ofrandă totală.  Era femeia mea, iar eu – bărbatul ei copil, 

Calmă, caldă, plină de tact și răbdare. Ea, Lăcrămioara, femeia pe care mi-aș fi dorit atât de mult să o întâlnesc într-o zi…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

3 răspunsuri »

  1. Anonim spune:

    ” cu tine cu tot” ….cert ai fost marea EI dragoste ! Dar tu…tu cum ai iubit-o ??? Ca sa intelegem de ce marea TA dragoste….. 😉

  2. Mara spune:

    uneori
    şi-ar dori-o marionetă
    legată cu sfori de inima lui
    dansând tango în rochie roşie

    alteori
    i-ar desena
    o lacrimă pe obraz
    şi ar pune-o să mimeze tăcerea

    noaptea
    ar zbura împreună
    până ar atinge clopoţelul dimineţii

    dar râsul ei
    e la marginea copilăriei
    şi îl învaţă să joace şotron.
    (Malina Constantin)

  3. ... spune:

    Wow…ce talmes-balmes ai facut aici… impresionant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s