Citită într-o carte a lui Eugenio Barba. Încerc să o repovestesc:

Într-un sat, un om se hotărî într-un an să planteze lei. Toți ai satului erau cultivatori de fasole, cu tradiție, dar el, mai ciudat, se hotărî să planteze lei. Inutil au încercat să îi explice ceilalți ilogica dorinței lui.

– De ce faci asta?

_ O să vedeți voi la cules, se multumea el să răspundă, misterios.

Și a venit toamna, numai că, în loc de lei, omul culese iepuri. Spre amuzamentul tuturor, care îl tratau ca pe un ciudat, care nu numai că nu a plantat ceva util, ba, mai mult, a dat naștere unei întregi recolte de vietăți care urma să îi mănănce și produsul de pe celelalte terenuri. Dar omul nostru nu s-a lăsat și, an de an fidel ideii lui, planta lei. Și, an de an, culegea iepuri. Și, an de an, oamenii rădeau pe seama lui.

Până când omul muri. Și, atunci, fiul lui îi urmă visul. Și, după ce câțiva ani, cunoscu același drum al leilor deveniți iepuri și apoi tranformați în râsetele consătenilor, se hotărî că nu are niciun sens ce face, și plantă fasole. Iar oamenii, totți, își spuseră atunci:

– Vai de capul lui! Planteză fasole… Taică-său a fost un adevărat bărbat – planta lei!

 

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s