Frânturi dintr-un monolog absolut minunat:

Poezia nu este afară, este înăuntru. Nu întreba ce este poetic sau adevărat, uită-te în oglindă, poezia eşti tu.

Aranjează-ţi poezia, alege-ţi cuvintele cu grijă, fii selectiv. Frumosul a început când oameni au început să aleagă,

Îndrăgostiţi-vă, dacă nu iubeşti, totul este mort! Îndrăgostiţi-vă si totul va prinde viaţă.

Cheltuieşte-ţi bucuria, iroseşte-ţi veselia. Fiţi trişti şi tăcuți cu entuziasm, aruncă-ţi bucuria oamenilor în față.

Ca să transmiti fericire trebuie să fii fericit, ca să transmiti durerea trebuie să fii fericit. Nu fiţi speriaţi de suferinţă, întreaga lume suferă!

Nu încerca să fii modern, este cel mai demodat lucru posibil. La ce te uiţi? Poeţii nu privesc, ei văd!

Și, mai apoi, dintr-un altul, de asemenea splendid:

Dacă ea moare, poate să închidă acest întreg spectacol al lumii… 

Poate să închidă furgoneta, să deşurubeze stelele, să impăturească cerul şi să-l pună în camion.

Poate să închidă lumina soarelui pe care o iubesc aşa de mult…

Și ştii de ce iubesc soarele aşa de mult? Pentru c-o iubesc pe ea, când soarele răsare pe ea.

Poate să ia totul, aceste carpete, siruri, case, nisipul, vântul, broaștele, pepenii copți, grindina, şaptele din seară, mai, iunie, iulie, busuiocul, albinele, marea, cugetările…

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s