Mai mult decât etimologie: ce e de ales între fidelitate și devotament?

Acum câțiva ani, într-un interviu, la întrebarea referitoare la ce înțeleg prin fidelitate, am răspuns că, pentru mine, fidelitatea este măsura în care un produs finit este asemănător modelului. A fost o eschivă necesară, dar, până la urmă ce ar însemna fidelitatea? Asocierea cu asemănarea nu e rea. E, până la urmă, măsura în care ești „asemenea” celuilalt, asemenea ideii de numai celălalt și atât…

Devotamentul? Aici e mai simplu. Vorbim despre atașamentul față de o idee ori persoană. Măsura în care ea (ideea sau persoana) este o realitate care îți definește viața, preocupările.

Să ne întoarcem, așadar, la opțiunea dintre cele două… Până la urmă, totul se rezumă tot la iubire, draga de ea. Și la întrebarea referitoare la asocierea ei cu una dintre cele două opțiuni… Fidelitatea implică, în principal, exclusivitatea. Exclusivitatea CUI? Asta da întrebare! Am văzut sumedenie de cupluri teribil de fidele unul celuilalt, în accepțiunea sexuală (cea care, vai!, domină într-un atare context…), dar și extrem de sadice în relația directă, sau total lipsite de respect reciproc. Oameni care își petreceau viața ca și când ar fi avut în CV trecut la hobby competiția cu orice preț cu celălalt.

Devotamentul, în schimb, nu pare a avea de-a face decât cu opțiunea. Nu, nu trebuie să nu te tăvălești prin aște așternututri. Ci să consideri persoana respectivă o constantă a realității care îți definește existența, orice s-ar întâmpla, în zone  cu mult mai intime și subtile decât cele fiziologice…

Astfel pusă problema, alegerea pare teribil de simplă. Dar, ca să nu fiu acuzat de raționament speculativ, atașez opțiunii o altă întrebare: la care din cele două se referă, oare, pasajul din ritualul marital referitor la la bine și la rău?

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

2 răspunsuri »

  1. D spune:

    De regula, cand se ajunge la maturitate emotionala astfel de intrebari/alegeri nu isi mai au rostul… ca cele 2, de la sine inteles, nu se pot separa. Dar pentru asta, dupa cum spuneam, este nevoie sa ajungi la un anumit nivel de intelegere, simtire…

  2. c spune:

    @D
    Poate ai dreptate. Dar cred că MATURIZAREA este numai o etapă în viața noastră. Ca și în viață, NU e etapa finală. O depășim, la un moment dat, și ajungem la un soi de detașare, care ne ajută să decantăm derizoriul și perisabilul de profund. Ajungem, adică, la ÎNȚELEPCIUNE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s