Omuleț, în zile ca asta, oprește-te din drum. Nu te opri niciodată în rest. Doar acum. Respiră, privește împrejurul tău,  și ia aminte. Și vezi dacă nu îți pare că:

Ești pe drumul cel bun. De fapt, nu te-ai rătăcit niciodată. De fapt, vezi tu… drumul nu poate fi rătăcit niciodată. E al tău și numai al tău. Tot ce se poate e ca el să se rătăcească de tine… Așa că, din grijă pentru el, pășește înțelept.

Nu trebuie să îți cauți drumul cu busola și nici să ți-l măsori cu clepsidra. Busola îți arată apusul și răsăritul, niciodată albastrul și nici frumosul; miazăziua și miazănoaptea, dar nu bunătatea și nici prostia. Cât despre clepsidră, te poate face să crezi că timpul se scurge odată cu firele de nisip ale deșertului (și fereste-te de deșert!) și nu odată cu lacrimile de fericire ale începuturilor și cu surâsurile sfărșiturilor de întâmplări.

Dacă nu iei seama la drum, ai să vezi că, uneori, întâlnești pe el oameni. (Dacă ai să iei seama la drum, nu îi vei vedea. Asta poate fi uneori bine, pentru drumul tău, alteori rău, pentru sufletul tău) Dacă nu iei seama la oameni, ai să vezi că ei se bucură sau se întristează, fac planuri și fac copii, ridică palate sau cocioabe și mai au și principii, legate, de cele mai multe ori, de adevăr. Dacă ai să ii seama la ei, ai să vezi că sunt numai oameni buni, sau oameni răi. Și atât. Și că adevărurile lor nu fac altceva decât să le ascundă neputințele sau fricile.

Drumul trece peste graniță, uneori. Nu te teme să pășești dincolo. Întreabă-te numai dacă ai nevoie de ploile de acolo, de soarele celalalt, iar dacă simți că da, îndrăznește. E imposibil să te rătăcești, iar acasa o porți suficient în priviri cât să nu te poți înstrăina niciodată de tine, oricât de departe va șerpui drumul.

Vremea e neimportantă. Vremurile – la fel. Oricum sunt vremelnice: fie că plouă cu spume sau cu bani, cu insulte sau cu proști, timpul, ca și timpurile, nu sunt decât intemperii din afara ta.

Și gata, acum e vremea!  A trecut clipa aia dintre ani, a trecut ziua, De fapt – atât mai am să te rog – nu uita niciodată că orice secundă și oricare zi poate fi momentul dintre ani. Dintre anii în care ai fost cumva și cei în care ai devenit altceva. Așa că mergi mai departe. Lumea întreagă e a ta!

Retezat 21

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

2 răspunsuri »

  1. alexandra spune:

    Si nu alerga ! In drumul tau priveste, traieste ,savureaza! Alergand s-ar putea sa pierzi momente sau oameni frumosi…sau pe tine !
    Drum frumos copilului tau !

  2. Cred in drum ca relatie cu propriul suflet. Mai mult sau mai putin lucid, mai mult sau mai putin vizibil, dar permanent. Multitudinea intersectiilor e coplesitoare si uneori debusolanta, am vrea atunci sa exista instructiuni de folosire, dar…
    In sufletul nostru exista oameni, gesturi, locuri, senzatii, imagini, care chiar si uitate lasa o urma – ceea ce suntem. Nu avem cum pierde calea si nici ea pe noi. Suntem copii, suntem copiii copiilor nostri, suntem intetepti sau cuceritori, dar suntem acolo: in Viata noastra si in Destinul nostru care se deschid cu totul noua, in fiecare clipa in care suntem cu adevarati vii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s