Există o poveste velșă care spune că, intr-o zi, un copac s-a decis să zboare. Toți arborii din jurul lui se uitau nedumeriți la strădaniile pomișorului – a!, nu v-am spus, era copăcel… – care își flutura, timid și straniu, crengile. Alături de ei, toate vietățile poienii își spuneau că pomișorul e, de fapt, o eroare a naturii, care nu a mai pomenit ca vreo ființă înrădăcinată să își poată părăsi pământul de sub trunchi.

– Marea noastră bucurie e să fim stabili, i-a oftat carpenul de alături, care, în tabloul de familie al viețuitoarelor care uneori se odihneau la umbra sa, s-ar fi numit „mamă”. Păsările zboară, e menirea lor, dar înțelege că noi avem șansa de a nu fi ținta prădătorilor aerului și nici a gloanțelor oamenilor, tocmai pentru că suntem stabili. Adică trainici.

Inutil, copăcelul continua să-și fâlfâie ramurile.

– De ce faci asta?, s-a îmbufnat și perechea lui de peste cărare. Vrei să pleci? Nu ești fericit lângă mine? Eu speram să ai răbdare, să creștem împreună și să ne unim crengile, deasupra cărării. Nu mai avem până atunci decât cincizeci de ani! De ce ești atât de nestatornic?

Copacul nostru, însă, nu-i răspunse. Așa cum nu răspundea nimănui, niciodată.

Timpul trecea, anotimpurile – și ele, iar copacul nostru avea mereu același fâlfâit neîntrerupt de ramuri. Pădurarul l-a privit cu luare-aminte și chiar cu o ușoară teamă. A spus mai departe despre copacul cel neobișnuit, legende au început să circule pe seama lui. Oameni din toate colțurile țării au venit să-și facă fotografii lângă el, tinerii își scrijeleau inițialele pe scoarța lui, iar tăietorii de lemne… ei bine, tăietorii de lemne se temeau să îl doboare, considerându-l un copac blestemat, a cărui tăiere le-ar fi putut aduce nenorocire.

Într-o zi însorită, pe crengile lui s-a așezat un corb. Era o pasăre mare și frumoasă, cu ochi pătrunzători și privire puternică. După ce și-a scuturat aripile, a grăit:

– Deci tu ești. Așa arăți. Sincer, mă așteptam să fii mai mic. Dar asta te face, de fapt, și mai nebun. Dacă ai fi fost cât o pasăre, mai trecă-meargă. Dar așa? Cum să plutești când ești cât o namilă? A, da, m-am întâlnit și eu în zbor cu vreo câteva mașinării zgomotoase, dar alea măcar aveau ceva ce semăna a aripi, nu arătările astea de bețe. Nu poți zbura! Pricepe! Pricepe că cerul nu îi iubește pe cei ca tine! El nu vrea să îi sprijine acolo, sus, în aer. Este o nebunie, nebunule, să crezi că cerului îi place altceva la voi, pomii, în afara siluetelor voastre pe care le vede ridicându-se tainic în întunericul înserării. Ești nebun! – nu înțelegi nici copacii, nici cerul! Pentru că nu înțelegi nici rostul trainic al rădăcinilor, nici privirea nobilă a cerului!

Nimic din spusele de până atunci nu l-a întristat mai mult pe copac. Cu un strigăt puternic, a țâșnit dintre ierburile unde stătea înfipt de atâția ani, pornind în sus, purtat pe degetele lor de norii lungi, de amurg. Corbul, speriat și nedumerit, a pornit în sus după el. Și au zburat spre stele multă vreme, până când, sfârșit de oboseală, corbul s-a prăbușit din tării, sfărâmându-se de crestele munților. Copacul, însă, continua să plutească, mai ușor decât gândurile lui care, ani în șir, îl împingeau spre soare. Și bine i-a mai fost acolo sus, sprijinit de cer!

Deodată, însă, privirea i-a alunecat spre locul de unde pornise. A văzut toată poiana, i-a văzut pe ceilalți copaci, a încremenit câteva clipe în loc, apoi, oftând adânc, s-a prăvălit de sus, zdrobindu-și crengile de pământul tare.

– De ce? De ce ai făcut asta? L-au întrebat, susurat, ceilalți? Nu vezi că nu se putea? Nu vezi că nu a meritat?

– O, ba da!, le-a răspuns, pentru prima dată copacul, pe care ei se obișnuiseră să îl creadă mut. A meritat! Ca să aflu ceva ce nu am avut nici măcar curajul să visez!

– Ce anume?, au continuat ceilalți.

– Văzându-vă de acolo, de sus, am aflat că nu suntem înfipți cu rădăcinile în pământ, ci cu aripile!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s