O chema S. Poate, la un moment dat, într-o zi, am să iîi scriu numele întreg și adevărat. Azi însă nu sunt convins că ar fi bine să o fac.

Așadar – S. Prietenă (mai mare) a maică-mii, cu care a împărțit multe conserve și priveliști în vacanțele de pe munte, petrecute în tinerețe. Viața le-a despărțit, pentru  a se reîntâlni, fericit, la bătrânețe. Fericit inclusiv pentru mine, care am putut-o cunoaște, astfel. Pe S., o personalitate și o poveste absolut de necrezut.

A iubit toată viața un bărbat. Un singur bărbat. Fascinant, poate, tulburător, seducător sau mai știu eu cum. El era alesul. Și așa ar fi stat lucrurile într-o poveste normală. În povestea ei, însă, lucrurile au stat mai altel: el era alesul ei, dar și a altei femei, căreia îi era soț. Și poate nici aici nu ar fi fost nimic nou sub soarele iubirii. Ceea ce s-a petrecut, însă, cu viața lor a fost de neimaginat. Pentru că, din cauze pe care nu a de unde să le cunosc (povestea am auzit-o de la S:), el a ales să își menajeze pe cât de mult putea soția și copiii. Motiv pentru care întreaga lor poveste s-a consumat în garsoniera ei. Toată! Ani de zile! Nicio plimbare prin parc, ținându-se de mână, nicio petrecere cu prietenii, nicio escapadă la munte (de vacanțe nu se putea pune problema!). Iar ea… l-a iubit și l-a așteptat. Nu, nu l-a așteptat să divorțeze ori să rămână văduv! NU! L-a așteptat acolo, în garsoniera pe care a avut-o pentru tot restul vieții, unde știa că el se întorcea, mereu.

De fapt, nu… Nu tocmai mereu. Pentru că, la un moment dat, după revoluție, el a hotărât să plece, împreună cu familia, în Israel. Definitiv. Erau oameni în jurul vârstei de 60 de ani. Capăt de linie? Nicidecum! Au continuat să își scrie, cel mai rar odată pe săptămână, dar nu, nu pentru tot restul vieții. La un moment dat, simțind cum anii au trecut, periculos, el a rugat-o să nu îi mai scrie, pentru ca nu cumva, pățind cine știe ce, să aibă un accident sau chiar să moară și nevasta lui să îi găsească scrisorile pe care avea grija, mereu, să le ridice. Așa că scrisorile lor s-au transformat în convorbiri telefonice. Permanente! Oameni de 80 de ani, așteptând, adolescentin, să își audă glasurile la telefon. Despre ce își mai scriau la 70 de ani? Despre ce vorbeau la 80? Păi am aflat-o chiar de la ea, când mi-a spus (jur) cu lumină în ochi – „despre dragoste”!

A murit acum câteva zile, singură, cu mintea rătăcită, într-un azil. Nu am însă nicio îndoială că a făcut-o simțindu-l aproape. Pe el, care și-a împărțit inima între două femei, ea care a împărțit-o pe a ei între el și singurătate. Sigur, cunoscând povestea, primul gând a fot să blestem nedreptatea soartei, care nu i-a îngăduit să îl aibe alături în viață. După care am înțeles că lucurile au stat exact invers: l-a avut întotdeauna alături de ea! Dragostea din ea a luptat în permanență cu singurătatea. Și a câștigat. Cu frustrările. Și a câștigat. Cu bârfele oamenilor, revelioanele în fața televizorului și admirarea copiilor altora. Și a câștigat. Nicicând nu am văzut un sentiment mai puternic și mai demn de recunoaștere în parametri de mit ca al ei. Și nu, nu cred că viața i-a fost irosită. Ci innobilată de un sentiment care a fost atât de extraordinar, încât ea a considerat că nimic nu l-a putut anula. Și, sigur, a avut dreptate. Și a trăit o dragoste ca o poveste. Despre care nu a afirmat nici până în ultimul moment al vieții că ar fi fost una tristă. Și ea a fost singura care a știut cum a fost, de fapt!

Anunțuri

Despre c

http://www.facebook.com/11februarie

3 răspunsuri »

  1. alexandra spune:

    Crezi ca şi-a împărţit inima? Acasa era o singuratate mai grea decât a ei..erau convenienţele si,poate. frustrarile lui..
    Nu se întorcea! Pentru ca niciodata nu a plecat din aceea garsoniera! Acolo era VIU, în faţa acestei femei era „gol”, acolo îşi descărca sufletul, acolo gasea soluţii…acolo trăia! .. Chiar dacă nu a avut curajul sa şi-o mărturisească niciodata !
    Iar ea stia! Simtea dragostea şi grija lui ! Era cu ea in toate momentele- frumoase sau grele … Era iubita şi implinita ! Era Barbatul ei !
    De aceea nu au putut renunţa niciodată unul la celalalt, deşi cred că au avut asemenea momente….putea să aibă zece soţii..

  2. c spune:

    Nu ştiu. Poate. De fapt – numai ei ştiu cum a fost. O atare experienţă este unică şi inexplicabilă…

  3. alexandra spune:

    Este Iubire !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s