Într-o discuție purtată de curând, cineva îmi spunea că este extrem de selectiv la oameni, argumentându-mi: „Trebuie să-mi câştige respectul!”
Cu scuzele de rigoare – nu cred! Nu cred că respectul trebuie câștigat! O atare atitudine este mai degrabă rodul mizantropiei sau al unei circumspecții decât al nevoii de recunoaștere a valorii aproapelui. Respectul există. Ele este datorat automat, așa cum salutăm automat persoana cu care ne întâlnim. Calitatea de OM incumbă respectul! Așadar, el nu trebuie câștigat.
Dar da, poate fi pierdut. În măsura în care cecul în alb semnat la începutul relației se dovedește a fi fost nejustificat, respectul nu-și mai are rostul, iar mimarea lui ne transformă în ipocriți (nedemni de respect!)
O concluzie, totuși tonică – respectul odată pierdut se poate – cred eu – recâștiga. Dar atunci, cecul nu mai e unul în alb, el trebuie să aibă acoperire totală!
unsprezece 
Respecul trebuie castigat, nu exista! Modaliatea prin care domnul ala doreste sa aiba respect, e gresita. Dar respectul chiar trebuie castigat. Om -nu e in sine o valoare. Nici macar in manualele de biologie. In schimb, toate expresiile unanim acceptate care te indeamna sa..”fii om!” , tu fiinf anatomic deja om, presupun niste calitati pe care unii le au sau nu. Si ei, aia care nu le au, tot oameni
De ce să datorezi salutul și să nu datorezi și respectul? Nu pricep…
tocmai ce am zis ca domnul ala procedeaza gresit pe o idee valida