Ştiu de ce nu îmi place sfârşitul anului. Tocmai d-aia: înseamnă SFÂRŞITUL. Pluteşte aşa, moale, un aer de “dead end”, ca un fel de parastas dansant. Să ne bucurăm că se termină! înseamnă un fel de perversitate. Nu e un orgasm, e o ultimă suflare. Nu e un acord final, e o ultimă frunză care cade din copacul de-acum gol.
Cum să te bucure aşa ceva?
Fiindcă tot a venit vacanţa asta cu oarece timp liber, îmi revizuiam blogul. Şi pe al meu dar şi pe al teatrului. Pe cel de-al doilea, am re-întâlnit o postare a Ancăi Florea, referitoare la o intervenţie pe care o avusesem în faţa unei ieşiri de-a binelea deplasate a unui spectator al spectacolului “Intrusa”. Răspundeam pe blogul Valahului, că reacţia mea fusese una normală, în contextul în care Teatrul Masca, la care voi ţine mereu enorm, şi una dintre producţiile lui, fuseseră atacate. Şi totuşi, reacţia mea de atunci mi-a apărut acum întristător de ne-naturală. Să mă explic.
Discutam deunăzi cu doi prieteni despre generozitatea reacţiei bărbăteşti în faţa atacului îndreptat în mod ticălos. Spuneam atunci că – vai! - nimeni nu este dispus astăzi să îşi scoată sabia de la brâu, pentru a şi-o pune în slujba altuia. “Războiul tău, sabia ta!”, ar suna una dintre axiomele supravieţuitorului zilelor noastre. Nici sabie, nici scut pentru cel de lângă tine. Doar o privire curioasă şi, în cel mai bun caz, câteva cuvinte de compătimire, şoptite încet şi de complezentă în clipele ridicării morţilor de pe câmpul de luptă.
Este motivul pentru care admir enorm oamenii care intră “la bătaie” în lupta altuia, iar postarea despre care vorbeam, în ciuda unei vehemenţe poate exagerate, o consider unul dintre momentele importante pe care le-am trăit anul acesta.
O maşină înzăpezită printre troiene. Un tătic la volan şi o fetiţă pe locul din spate. Plus un binevoitor care se apropie cu lopata.
- Tati, tati, uite!, vrea să ne ia zăpada!
- Nu e zăpada noastră, tată. E zăpada tuturor!
- Tati, noi nu suntem “tuturor”?
- Ba da, fata tatii. Şi noi suntem “tuturor”!
- Păi uite, vine să ne ia zăpada!!!
Dupa cum spuneam, e grozav de maree plictiseala când stai pe-acasă, fără scenă sub picioare. Sunt dispus să vorbesc cu oricine, orice subiect, hai, că pe blog vă văd că intraţi. Discutăm şi despre situaţia focilor din Galapagos ( 
), cu oricine, anonim, prieten, duşman (mă rog, nici chiar aşa…).
Azi a fost ultima zi de repetiţii (au fost două – una dimineaţa, alta la prânz) şi, la sfârşitul lor, mi s-a făcut deja dor de muncă. O să mă plictisesc teribil, o să îmi vină să mă urc de-a binelea pe pereţi!
Nu zic, e plăcut să stai în casa (“între sânii familiei”, cum ar fi spus cineva), să leneveşti. Dar, pentru Dumnezeu, un weekend, nu două săptămâni!
O să fac bradul, o să citesc, o să mă acomodez cu linuxul şi o să mă gândesc cum să rezolv câteva momente din Duelul. În rest?
Mi-e un drag de vacanţe…
P.S. Colac peste pupăză, n-am diacritice mai nou. Ce-mi făcuşi, Teo???
Acum o zi i-am propus lui Teo sarbatorirea revelionului impreuna, in piata centrala de la Ruse, cu o sticla de sampanie in mana si, eventual, in fata unei salate la un restaurant de pe-acolo. Am mai propus-o si altora, deci ambientul anturajului era asigurat.
Teo m-a refuzat si mi-a adus un argument pe cat de naucitor, pe atat de onest: VREAU SA STAU IN FATA CALCULATORULUI, SA MA JOC!
Omu’, ajuns la o varsta la care, teoretic, jocul pe calculator nu isi mai are rostul, munceste si alearga ca un disperat un an intreg, iar, de sarbatori, vrea sa LENEVEASCA! Fix ca in spectacolul la care lucrez – Jocul de-a vacanta…
Serios, oare ce poate fi mai placut decat sa-ti petreci vacanta invers decat ti-ai petrecut intreg anul. Sa… gatesc? Neeeeeeeee… Sa citesc? Sa nu raspund la mobil? A fi de-a binelea magnific! Sau, vorba lui Teo, sa ma intorc la bucuria de a fi copil si sa ma joc un joc pe calculator, 20 de ore pe zi!
Ce regal! Ce vacanta ar fi: vacanta DIN MINE…
Am fost în Basarabia/Republica Moldova. Senzaţional! Impresia de occidental a fost năucitoare. Am devenit, pentru câteva zile, “persoana aia” – neamţul, italianul, spaniolul, cel la cera noi, românii, ne uităm cu jind. Acum noi eram cei mai bine plasaţi pe axa nivelului de trai.
DAR!
Natalia (ghidul nostru) îmi spunea că percepţia la adresa romanilor este una nu tocmai în regulă. “Românii se cred dumnezei” a fost avertismentul care i s-a atras înainte de a ajunge noi acolo, la Chişinău. Noi??? Dumnezei??? Nici gând! Eu am pretenţia că înţeleg un pic, acolo, spiritul românesc, dar niciodată nu mi s-a părut că suferim de un atare seniment de superioritate. Şi atunci? De unde percepţia asta?
Cred că i-am da, însă, de cap: rupţi în fund, aşa cum suntem, ne sperie satutul care ni se atribuie când ajungem într-o ţară mai săracă decât a noastră, oarecum înapoiată pe axa istoriei, nicidecum însă pe cea umană sau culturală. Şi atunci…
“Dă-mi doamne ce n-am gândit, să mă mir ce m-a găsit”! E ceea ce ne defineşte atât de bine, în rarele momente când lumea ne percepe drept superiori…
Acum câteva ore am primit un reproş pentru “obrăznicia” de a fi afirmat deunăzi că e ideal să mă feresc de zodia leilor. Era urmarea unui “raport” al unui “binevoitor”.
Deschizi blogul, dai să scrii ceva, dar, până îţi aduni gândurile, te uiţi la statistici. Şi vezi acolo câtă lumea ţi-a urmarit gandurile si iti spui: io-te frate, ce de lume interesată! That’s What Friends Are For!
Fals! de fapt, ti se cotrobaie prin ganduri, si se cauta pete-n soare, dovezi de necurăţenie, de ai văzut?, ţi-am spus eu!, circumstanţe agravante.
Mda… Nu numai “ăi albi” trec p-aci… Pentru râmătorii printre cuvintele mele, o dedicaţie. Mică-mică.
Cred despre mine că sunt un ins care a învăţat lecţia moderaţiei. Nu întru totul, dar hai să zic că sar de medie. Privesc cu toleranţă derapajele oamenilor şi nu o dată am adoptat tactica celei de-a doua şanse.
RECUNOSC, însă, am câteva “fixuri”:
1) Femeile la volan sunt catastrofale. Nu mă va convinge niciodată cineva că n-ar fi aşa!
2) Încerc să mă feresc pe cât posibil de femeile în zodia berbec. De evitat şi scorpioanul, leul ori taurul. DA de trei ori pentru gemeni, urmate de balanţe, raci şi – de ce nu? – peşti.
3) Nemţii sunt modelul comportamentului ideal în zona comunitară.
Atât!
Am auzit că, în America cea civilizată, o tânără a fost molestată sexual (fucked, în limbajul lor…) în mijlocul potecii (street, avenue) de o mână de tineri (dudes). Iar lumea (falks, people), care trecea pe acolo, se uita şi se amuza, făcând poze cu telefonul mobil.
Nu tocmai spuneam eu că ne-am tâmpit? Că am luat-o razna? Că e aiurea ce se întâmplă?
TOŢI! TOATĂ PLANETA! Nu are nici o legătură alienarea asta cu vreo ţară! În Austria, un supermarket anunţă că, persoanelor complet dezbrăcate, le va acorda “şansa” de a se îmbrăca până în vârful capului gratis. Urmarea? Omor de persoane despuiate la intrare, care s-au călcat în picioare! În America – se petrece ce vă spusei, iar chinezii mănâncă, mai nou, fetuşi umani!
Iar la noi…
Mai rău: VIN ALEGERILE! SĂ TE ŢII!
comentarii recente